Yes, i got teary-eyed. yes I got mad.
It felt how it was supposed to feel..right?
You were so delightful..didn't I tell you that.
That I liked seeing you?
You wanted to hang. Oh, but i forgot if it's out of your way..it's not worth it..
I can't keep chasing you..when you're not even opening your arms for me to run into.
I'm not worth it.
I wanted you. I want you...
& you just let me slip through your fingers without a care.
I think I have to let you go..sooner than later. I can't keep you on my mind, when others are waiting for a chance..
All I wanted was to have a chance with you.
I could've fallen for you, & you will never have any idea, how great it would've been, what i would've done to ensure that you were always happy.You will never have any idea, how many times i've text you my feelings or whatever..that i've never sent..
You will never know how my eyes lit up like no other when you came into view, or when I said your name it was like i was saying "OH, A SHOOTING STAR!" or the way my heart raced when I knew I was going to see you..or how I couldn't stop biting my lip when I spoke with you on the phone...
You will never know, will you..& to be honest with myself, unless I am completely off-base somehow..you don't really even care..
I turned into that girl.The girl, that you like having around, when you're lonely, but don't really care about the words or the feelings.
Im the girl, that is begging to be bruised..but not broken..& here she is..crying over small stupid things, I let you get my hopes up, & you probably didn't even stop to think how any of your actions would affect me..its not that you're cold-hearted..it's just..im not the girl, you want to waste anything on..but you were the guy that I wanted to spend all my time with.
-
vineri, 25 decembrie 2009
| 0 comentarii |
-
duminică, 20 decembrie 2009
It*s my*life.. my body, & the way I choose to live with it, whether to drink, smoke... ANYTHING..it*s my decision & mine alone.
We're no better than anyone else.. you try & live accordingly..but the thing is there is always a catch there is always a way to worm your way or what you say around something, around the rules... you bend..& I break.. because, I chose to dance to a different beat.. to paint with different colors..to look at this world..the world that I was also given to express myself & was given free agency to choose my own mistakes or make my own strengths.. I believe in God, just maybe not the way you do...
Yea, I am angry, i am more than pissed off, but not at the world.. at myself..& its because I can*t blame anyone right..I can*t sit here & say you pushed me over the age..why is it hard to realize that people are different.. I am different!
I am me.. Im not the thinniest.. Im not the prettiest, im not the smartest girl...accept me.. for who I am & not tell me who I am..because I am the only one who gets to decide that. I am the only who gets to tell me who & who I am not...| 1 comentarii |
-
Winter.
miercuri, 18 noiembrie 2009
E firesc ca totul sa fie trecator.O alta toamna se incheie. O alta perioada din viata mea s-a incheiat.O perioada in care poate am castigat, dar am si pierdut multe, in care am realizat multe lucruri in plus fata de cele pe care le stiam.Timp in care persoane care mi se pareau total antipatice s-au dovedit a nu fi nici pe departe asa, in schimb cele care se pretindeau a fi intr-un fel si-au dat arama pe fata.
Mi-e dor. Mi-e dor de vacanta, de lungile seri petrecute pe internet, discutand "probleme existentiale".Mi-e dor de Moscova,de mare.Chiar si de TINE ba.Mi-e dor de trezitul la ore tarzii.
Si poate daca as avea acum acele lucrurii, mi-as dorii altceva si tot asa. Nicioadata nu pot fii multumita cu ceea ce am. Si asta e ceva firesc pentru mine, tot timpul mi-am dorit mai mult si mai mult, chiar daca asta m-a costat de multe ori.
Si totusi, ceva ma face fericita. Vine iarna, vine Craciunul.
De-abia astept prima ninsoare.Si cel mai mult cred ca mi-ar placea sa-mi petrec macar cateva zile din vacanta de iarna cu persoanele la care tin 8->. Practic imposibil.:-<| 0 comentarii |
-
Pam pam
sâmbătă, 14 noiembrie 2009
Zilele astea au fost atat de geniale si poate ca iar am facut ceea ce imi doream cel mai mult sa nu fac, dar daca asta imi aduce fericirea, de ce sa nu o fac?
Totul pare sa se repete, simt aceleasi lucruri pe care le simteam cu mult timp in urma, doar ca intre timp eu m-am mai schimbat.. Din nou fac ceea ce ma taie pe mine capul, dar sincer nici nu imi pasa. Tu, care m-ai facut sa vars atatea lacrimi, acum poti sa te duci invartindu-te, mi-ai aratat ca nu te intereseaza, nu te-a interesat si nu te va interesa.
Obsesii...Multe obsesii. Daca nu voi reusi sa fac tot ce mi-am propus cred ca iar voi intra in niste perioade imoh, dar nu merita sa ma gandesc acum ce s-ar intampla , ci vreau sa fac obsolut tot ceea ce vreau.| 0 comentarii |
-
Have you ever been in love?
joi, 5 noiembrie 2009
"Have you ever been in love? Horrible isn't it? It makes you so vulnerable. It opens your chest and it opens up your heart and it means that someone can get inside you and mess you up. You build up all these defenses, you build up a whole suit of armor, so that nothing can hurt you, then one stupid person, no different from any other stupid person, wanders into your stupid life...You give them a piece of you. They didn't ask for it. They did something dumb one day, like kiss you or smile at you, and then your life isn't your own anymore. Love takes hostages. It gets inside you. It eats you out and leaves you crying in the darkness, so simple a phrase like 'maybe we should be just friends' turns into a glass splinter working its way into your heart. It hurts. Not just in the imagination. Not just in the mind. It's a soul-hurt, a real gets-inside-you-and-rips-you-apart pain. I hate love." Neil Gaiman| 1 comentarii |
-
Concluzii
luni, 2 noiembrie 2009
Ma simt ca o victima, desi sunt singura vinovata. Sunt in cea mai proasta situatie in care pot fi. Desi era bine, am vrut sa fie si mai bine. Si m-am ales cu o concluzie: ca de fapt, nu se poate mai bine. Iar acum nu pot sa dau inapoi. Si ce fac, imi plang de mila, si la propriu, si la figurat. Si da, am mai ajuns la o concluzie; desi imi pot controla anumite sentimente, mai exact, desi pot sa le reprim, sa le inhib, asta imi afecteaza restul sentimentelor. Deci nu pot decat sa astept o solutie divina pentru ca nu exista alta mai reala, mai omeneasca, pamanteasca, dracu, cum o fi.
Si ma simt restrictionata, nu stiu, parca mi se interzic anumite chestii. Sunt atat de usor influentabila in situatii din astea. Parca nici nu-mi vine sa incerc sa rezolv ceva. Mi se pare imposibil. Am un tipar pe care trebuie sa il urmez, dar nu vreau. Oricum as face, tot nu-i bine. Nici cu, nici fara. Nici asa, nici altfel. Ma simt incapatanata. Ma simt incapabila. Ma simt nehotarata. Nu ma simt in stare sa iau o decizie finala. Pentru ca nu exista, poate. Ce dracu trebuie sa fac?| 0 comentarii |
-
Erau zile-n care.. totul mergea bine.
vineri, 16 octombrie 2009
Past.. by *evreniz on deviantART
Erau. Erau. Si poate o sa mai fie, dar momentan.. :-j
Ce stare de rahat am. Cat de nasol ma simt. Si pana acum eram ok si dintr-o data am inceput sa ma gandesc la toate. La toate.
Si ma dispera pur si simplu' faptul ca sunt o proasta si ca nu stiu sa ma port.
Acum inteleg cu se simtea.. si se simtea groaznic. Si eu am invatat din chestia asta si a doua oara nu am mai facut aceleasi greseli si, uite, ca tot am gresit. Ar fi fost perfect daca as fi inversat lucrurile. Ar fi fost perfect in ambele situatii. Si pana la urma totul s-a sfarsit la fel.. exact la fel.
Si de ce?
Pentru ca nu ma multumeste nimic, pentru ca nu cunosc sensul ideii mai bine atat decat nimc. dar intodeauna il aflu,in consecinta, pe cel al ideii nuu realizezi ce ai pana nu pierzi.
Si totusi au ramas acolo. Dar nu se stie pt cat timp.| 0 comentarii |
-
Cel mai trist lucru este sa te simti in plus acolo unde candva erai totul.
joi, 15 octombrie 2009
E ca atunci cand simti ca ceva din tine lipseste, simti cu adevarat asta si vrei acel ceva inapoi cat mai curand si in cel mai usor mod posibil.
E ca atunci cand simti ca toate ti se urca in cap si ca nu iti gasesti locul.
E ca atunci cand stii ca totul are sens, sau cel putin asa crezi si te chinui din rasputeri sa gasesti sensul, sa il intelegi, dar nu reusesti pentru ca nu iti sare nimeni in ajutor.
E ca atunci cand crezi ca speranta e pe moarte.
E ca atunci cand intinzi mana si nu ajungi si nu e nimeni acolo sus sa iti intinda o alta mana sa te traga si pe tine.
E ca atunci cand soarele rasare, dar nu se vede din cauza norilor.
E ca atunci cand vine toamna si iti e frig si nimeni nu iti ofera niciun fel de caldura.
E ca atunci cand se fac multe schimbari prea repede si nu iti dai seama ce e in jurul tau.
E ca atunci cand nu vrei sa accepti realitatea pentru ca doare prea tare.
E ca atunci cand strigi si nimeni nu te aude.
E ca atunci cand te uiti la un film siropos si unul dintre protagonisti moare.
E ca atunci cand increderea in tine i-o oferi altuia, iar acela pleaca cu ea.
E ca atunci cand te uiti in oglinda, iar peste ceva timp, daca intamplator treci pe langa ea, nu mai privesti nici cu coltul ochiului.
E ca atunci cand o usa se inchide, iar tu nu ai cheia de la cea care ar trebuii sa se deschida.
E ca atunci cand lucrurile simple devin complicate si isi pierd din farmec.
E ca atunci cand esti legat prea strans la ochi.
E ca atunci cand simti ca iti bate inima, dar asta nu te face sa crezi ca inca existi.
E ca atunci cand ploua si nu te primeste nimeni sub umbrela.
E ca atunci cand te hranesti din amintiri.
E ca atunci cand raul cantareste prea mult.
E ca atunci cand roata s-a intepenit si nu mai vrea sa se intoarca.
E ca atunci cand totul e pierdut si de nerecuperat.| 1 comentarii |
-
fara titlu
marți, 13 octombrie 2009
Si mi-era dor si tare mi-e dor si-mi va fi dor. si doamne, unde am ajuns. sunt eu proasta sau asa trebuia sa se intample? is he the one? mi-am luat teapa de cateva ori cu senzatiile mele de regasire a pacii sufletesti, uau cum a sunat, si ma oftic ca nu stiu daca e bine sau rau.
eu vreau sa fie bine si sa nu ma dezamageasca si totodata, sa nu ma dezamagesc pe mine. "dar sunt aici" .. pentru cat timp? daca pleci? daca uiti? daca nu va mai fi? vreau sa fie asa pentru ca asa trebuie sa fie. si ca sa fiu sincera, idiotu principal poate sa se duca dracu.| 1 comentarii |
-
COMUNISM!
luni, 29 iunie 2009
Frate, m-am saturat de tine, de voi ! Eu nu pot face nimic pentru ca imediat sari si comentezi , dar tu nu ai fost copil ma ? Nu ? Tu te-ai nascut adult , nu ? Bine ca niciodata nu te multumesc, nici macar atunci cand fac ceva bine si o stii , nu ai putea sa-mi spui un cuvant frumos.. Nu ! Tu trebuie sa tipi ca descreierata ca sunt in x si y fel si ca ma gandesc numai la mine si ca sunt o mare egoista , fara rabdare .. Bine ca sunt si ti-e ciuda ca nu esti ca mine sau cum ?
Am spus cat de mult imi place ploaia ? Dar ploaia, nu vremea asta de rahat , cand nici nu ploua , nici soare nu e , nici vantul nu bate , nici nimic . E doar atmosfera aia apasatoare, cu multi nori negri , pe care pare ca trebuie sa-i porti in spate ...
E atat de monoton totul deja..| 0 comentarii |
-
Reflectare part. 2
miercuri, 17 iunie 2009
Pe zi ce trece adun tot mai multe concluzii proprii si mi-e teama de viitorul generatiilor ce vor urma. Ma intreb uneori daca oamenii din jurul meu sunt chiar exista sau sunt mutatii genetice. As putea face o lista cu tot ceea ce vad in neregula imprejur, cu riscul de a ma pierde in detalii.
In primul rand, de ce nu mai vad oameni normali in jurul meu? De ce am ajuns sa cred ca sunt perfecta numai comparandu-ma cu ceilalti? Nu inteleg, teoria spune ca avem acelasi Tata si ca suntem, automat, frati intre noi. Dar nu ar trebui sa ne asemanam? Macar fizic. Dar si aici apar diferente; nu inteleg cum pe mine sta orice tricou care nu e Nike, pot sa renunt la colantii negri si fusta de blugi (impreuna) si cum de reusesc sa ies pe strada imbracata normal. Aici am putea motive cu afirmatia “nu haina il face pe om”, dar cum ramane cu omul in sine? El este normal, in ciuda aparentelor? NU! Cum e omul? Aici avem multe exemple, care mai de care mai diferite. Omul nostru poate fi tal3ntat si arfist, poate fi un violator in serie sau, de ce nu, poate fi un om nemultumit de sine. De ce m-am luat de ultima categorie? Simplu; omul va avea probleme in viata personala, va intra la o facultate nepotrivita sau se va machia in exces, indiferent de sex (si aici nu ma refer la travestiti) din dorinta de a fi ceea ce nu sunt; emo, frumosi, interesanti. Dar cum ramane cu limita penibilului? E trecuta, evident.
Ma gandesc, oare sunt prea plina de mine si nu ii apreciez pe oameni la justa lor valoare? Dar cum se face ca intuitia mea are intotdeauna dreptate, ca atunci cand “miros” personalitatea cuiva mi se da dreptate dupa multe contraziceri? De ce oamenii nu sunt normali? De ce vine cate o tipa de 13-14 ani pe un forum si intreaba daca mai e virgina pentru ca a mimat un act sexual cu haine pe ea? De ce fata aia e proasta? Nu putea sa stie, dinainte sa faca tot forumul misto de ea, in ce consta virginitatea? In fond, de ce nu stie?
Cum de ajung oamenii sa spuna ca nu sunt buni de nimic? Atunci, de ce mai traiesc? Sa ne consume petrolul? De ce unele femei se cupleaza cu barbati in varsta numai pentru contul generos din banca? Cum pot fi atat de ipocrite si superficiale? Nu le e scarba?
Mi-e groaza.. Mi-e groaza si mi-e teama ca manelistii, oamenii falsi si prostii vor prelua puterea in urmatorii ani.
Eu de ce pot sa imi rezolv singura problemele, de ce imi dau seama de tot ce se intampla in jurul meu si de ce nu am un ID gen “skumpika_dollce_fok”?
Dar nu am lamurit ce inseamna “om normal”. Ca sa fiu scurta – exact opusul omului din ziua de azi. Pe larg, ar insemna o fiinta inteligenta. Iar asta cuprinde multe aspecte. S-ar renunta la nedreptate, aberari, prostii si exagerari.
Vreau un om normal. Vreau mai multi. Va vreau pe toti.| 2 comentarii |
-
sdc 2
marți, 16 iunie 2009
V-ati intrebat macar o data in viata de ce oamenii scriu mai mult cand ceva le merge prost? Sa fie oare datorita faptului ca lucrurile aiurea ne aduc inspiratia? Sa fie oare nevoia aceea de a te descarca? Chiar daca nu unei persoane, macar in scris? De cate ori s-a intamplat sa scrii ceva cand esti suparat, nervos, ca sa te descarci si sa te eliberezi de tot stresul, iar cand citesti ceea ce ai scris (peste cateva zile) sa nu te mai recunosti? Sa fim oare persoane atat de complexe? Sa ne faca un bine supararea?
M-am saturat ca eu sa ii ajut pe toti si nimeni sa nu ma ajute pe mine.
M-am saturat sa incerc sa fiu draguta cu toata lumea desi putin o merita
M-am saturat sa cred ca sunt ceea ce nu sunt de fapt.
M-am saturat sa mi se impuna lucruri ce imi displac.
M-am saturat de viata mea plictisitoare si vreau sa fac ceva nou, vreau sa simt lucruri noi si sa visez la ceva ce nu poate sa fie atins niciodata.
Vreau sa ating un ideal. Vreau sa am un ideal in viata, bine stabilit si sa fiu mereu in cautarea lui. Vreau sa stiu ce imi doresc. Vreau ca lucrurile sa fie mai simte si...mai complicate. Este atat de greu sa imi dua seama ce vreau cu adevarat. Vreau diferenta pe care o gasesc cu greu.
Vreau sa ploua cu galeata si sa ies afara, sa simt cum apa imi intra in haine si sa imi fie frig.
Am observat ca obisnuiesc sa scriu, sa ma descarc oarecum, doar atunci cand sunt nervoasa, suparata, frustrata si ma simt mizerabil. Scrisul nu ma ajuta cu nimic, stiu bine asta, simt asta, dar e interesant sa scrii ceva atunci cand te simti aiurea pentru ca apoi sa poti face o comparatie intre ceea ce zici/gandesti intr-un moment normal sau ok din viata, respectiv intr-un moment foarte prost.
Am crescut si nu mai am suficienta libertate. Inainte eram mica, naiva si aveam mult mai multa libertate decat aveam nevoie. Acum am nevoie de libertatea de atunci. E ca o haina. Cand esti mic ti-o cumperi dar e mult prea mare si nu ai ce face cu ea. Cand iti aduci aminte de ea realizezi ca ti-a ramas mica...
See ya next time| 1 comentarii |
-
Simt.
Simti si tu?
Vreau!
Tu nu.
Viata
Apa
Maine
Dor
Dragoste
Sentimente.
Lumina
Schimbare
Furtuna
Minciuna
Neincredere
Sentimente.
Caldura
Soare
Vara
Distractie
Fericire
Sentimente.
Timp
Trecut
Regret
Sentimente.
Prieten
Iertare
Duplicitate
Dezamagire
Dispret
Sentimente.
Noapte
Zi
Saptamana
Luna
Anotimp
An
Maturizare
Experienta
Emotie
Sentimente.
Viitor
Mister
Fior
Teama
Sentimente.
Suntem ceea ce simtim, cand simtim, in ce moment simtim, dar mai ales, alaturi de cine.
Again. Ma apuca sentimentalismele. Ewwww| 0 comentarii |
-
Reflectare
vineri, 12 iunie 2009
Şi simt că nimic nu mă mulţumeşte.
Parcă totul se întoarce împotriva mea, nimic nu e cum trebuia să fie. Parcă nici soarele nu mai răsare la fel, luna nu mai străluceşte ca înainte. Totul e pe dos.
Contractul meu cu mine pare să se ducă de râpă. Stabilisem că nu mă agit, nu plâng, nu dramatizez. Sunt un om normal, unul din acei puţini existenţi. Nu, chiar sunt. De fapt sunt mandră de mine. Dar asta deja nu ţine de mine. Ţine de exterior, de lume.Ţine de ceea ce pot să primesc, ceea ce mi se oferă. Iubire, dar din partea cui? Sprijin, dar de la cine?Culoarea de pe desktop nu am mai schimbat-o de luni întregi. Nici nu am observat. De fapt da, acum. E verde. Poate că ar trebui s-o schimb. Dar m-am obişnuit cu ea. De fapt asta e problema mea, obişnuinţa. De ce nu mai ies cu acelaşi sentiment de la duş? Înainte stiam că trebuie să mă îmbrac, să plec, să cunosc si astăzi ceva nou. Dar azi ce voi afla? Ştiu că soarele va răsări si mâine, la fel ca ieri. Ştiu ca mâine e sâmbată. Mâine stau acasă. Ce bine. Eu cu mine. Cele mai bune prietene.Ne vom consulta şi vom vedea ce trebuie făcut. Dar CE trebuie făcut? Eu ce aş putea face? Nimic. Şi atunci, ce fac? Aştept? Iar aştept? Nu. M-am săturat. Nu mai vreau să aştept. Consider că am facut asta prea mult timp înainte. Şi ce? Dacă luna apare noaptea de atatea secole, eu de ce să nu mai pot, dupa doar câţiva ani? Ba pot. O să aştept. Asta am să fac.
Am să aştept.
Si noul videoclip LP
I like it :D
Linkin Park – “New Divide”
| 0 comentarii |
