Şi simt că nimic nu mă mulţumeşte.
Parcă totul se întoarce împotriva mea, nimic nu e cum trebuia să fie. Parcă nici soarele nu mai răsare la fel, luna nu mai străluceşte ca înainte. Totul e pe dos.
Contractul meu cu mine pare să se ducă de râpă. Stabilisem că nu mă agit, nu plâng, nu dramatizez. Sunt un om normal, unul din acei puţini existenţi. Nu, chiar sunt. De fapt sunt mandră de mine. Dar asta deja nu ţine de mine. Ţine de exterior, de lume.Ţine de ceea ce pot să primesc, ceea ce mi se oferă. Iubire, dar din partea cui? Sprijin, dar de la cine?Culoarea de pe desktop nu am mai schimbat-o de luni întregi. Nici nu am observat. De fapt da, acum. E verde. Poate că ar trebui s-o schimb. Dar m-am obişnuit cu ea. De fapt asta e problema mea, obişnuinţa. De ce nu mai ies cu acelaşi sentiment de la duş? Înainte stiam că trebuie să mă îmbrac, să plec, să cunosc si astăzi ceva nou. Dar azi ce voi afla? Ştiu că soarele va răsări si mâine, la fel ca ieri. Ştiu ca mâine e sâmbată. Mâine stau acasă. Ce bine. Eu cu mine. Cele mai bune prietene.Ne vom consulta şi vom vedea ce trebuie făcut. Dar CE trebuie făcut? Eu ce aş putea face? Nimic. Şi atunci, ce fac? Aştept? Iar aştept? Nu. M-am săturat. Nu mai vreau să aştept. Consider că am facut asta prea mult timp înainte. Şi ce? Dacă luna apare noaptea de atatea secole, eu de ce să nu mai pot, dupa doar câţiva ani? Ba pot. O să aştept. Asta am să fac.
Am să aştept.
Si noul videoclip LP
I like it :D
Linkin Park – “New Divide”
-
Reflectare
vineri, 12 iunie 2009
|
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu