Ma simt ca o victima, desi sunt singura vinovata. Sunt in cea mai proasta situatie in care pot fi. Desi era bine, am vrut sa fie si mai bine. Si m-am ales cu o concluzie: ca de fapt, nu se poate mai bine. Iar acum nu pot sa dau inapoi. Si ce fac, imi plang de mila, si la propriu, si la figurat. Si da, am mai ajuns la o concluzie; desi imi pot controla anumite sentimente, mai exact, desi pot sa le reprim, sa le inhib, asta imi afecteaza restul sentimentelor. Deci nu pot decat sa astept o solutie divina pentru ca nu exista alta mai reala, mai omeneasca, pamanteasca, dracu, cum o fi.
Si ma simt restrictionata, nu stiu, parca mi se interzic anumite chestii. Sunt atat de usor influentabila in situatii din astea. Parca nici nu-mi vine sa incerc sa rezolv ceva. Mi se pare imposibil. Am un tipar pe care trebuie sa il urmez, dar nu vreau. Oricum as face, tot nu-i bine. Nici cu, nici fara. Nici asa, nici altfel. Ma simt incapatanata. Ma simt incapabila. Ma simt nehotarata. Nu ma simt in stare sa iau o decizie finala. Pentru ca nu exista, poate. Ce dracu trebuie sa fac?
-
Concluzii
luni, 2 noiembrie 2009
|
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu