Frate, m-am saturat de tine, de voi ! Eu nu pot face nimic pentru ca imediat sari si comentezi , dar tu nu ai fost copil ma ? Nu ? Tu te-ai nascut adult , nu ? Bine ca niciodata nu te multumesc, nici macar atunci cand fac ceva bine si o stii , nu ai putea sa-mi spui un cuvant frumos.. Nu ! Tu trebuie sa tipi ca descreierata ca sunt in x si y fel si ca ma gandesc numai la mine si ca sunt o mare egoista , fara rabdare .. Bine ca sunt si ti-e ciuda ca nu esti ca mine sau cum ?
Am spus cat de mult imi place ploaia ? Dar ploaia, nu vremea asta de rahat , cand nici nu ploua , nici soare nu e , nici vantul nu bate , nici nimic . E doar atmosfera aia apasatoare, cu multi nori negri , pe care pare ca trebuie sa-i porti in spate ...
E atat de monoton totul deja..
-
COMUNISM!
luni, 29 iunie 2009
| 0 comentarii |
-
Reflectare part. 2
miercuri, 17 iunie 2009
Pe zi ce trece adun tot mai multe concluzii proprii si mi-e teama de viitorul generatiilor ce vor urma. Ma intreb uneori daca oamenii din jurul meu sunt chiar exista sau sunt mutatii genetice. As putea face o lista cu tot ceea ce vad in neregula imprejur, cu riscul de a ma pierde in detalii.
In primul rand, de ce nu mai vad oameni normali in jurul meu? De ce am ajuns sa cred ca sunt perfecta numai comparandu-ma cu ceilalti? Nu inteleg, teoria spune ca avem acelasi Tata si ca suntem, automat, frati intre noi. Dar nu ar trebui sa ne asemanam? Macar fizic. Dar si aici apar diferente; nu inteleg cum pe mine sta orice tricou care nu e Nike, pot sa renunt la colantii negri si fusta de blugi (impreuna) si cum de reusesc sa ies pe strada imbracata normal. Aici am putea motive cu afirmatia “nu haina il face pe om”, dar cum ramane cu omul in sine? El este normal, in ciuda aparentelor? NU! Cum e omul? Aici avem multe exemple, care mai de care mai diferite. Omul nostru poate fi tal3ntat si arfist, poate fi un violator in serie sau, de ce nu, poate fi un om nemultumit de sine. De ce m-am luat de ultima categorie? Simplu; omul va avea probleme in viata personala, va intra la o facultate nepotrivita sau se va machia in exces, indiferent de sex (si aici nu ma refer la travestiti) din dorinta de a fi ceea ce nu sunt; emo, frumosi, interesanti. Dar cum ramane cu limita penibilului? E trecuta, evident.
Ma gandesc, oare sunt prea plina de mine si nu ii apreciez pe oameni la justa lor valoare? Dar cum se face ca intuitia mea are intotdeauna dreptate, ca atunci cand “miros” personalitatea cuiva mi se da dreptate dupa multe contraziceri? De ce oamenii nu sunt normali? De ce vine cate o tipa de 13-14 ani pe un forum si intreaba daca mai e virgina pentru ca a mimat un act sexual cu haine pe ea? De ce fata aia e proasta? Nu putea sa stie, dinainte sa faca tot forumul misto de ea, in ce consta virginitatea? In fond, de ce nu stie?
Cum de ajung oamenii sa spuna ca nu sunt buni de nimic? Atunci, de ce mai traiesc? Sa ne consume petrolul? De ce unele femei se cupleaza cu barbati in varsta numai pentru contul generos din banca? Cum pot fi atat de ipocrite si superficiale? Nu le e scarba?
Mi-e groaza.. Mi-e groaza si mi-e teama ca manelistii, oamenii falsi si prostii vor prelua puterea in urmatorii ani.
Eu de ce pot sa imi rezolv singura problemele, de ce imi dau seama de tot ce se intampla in jurul meu si de ce nu am un ID gen “skumpika_dollce_fok”?
Dar nu am lamurit ce inseamna “om normal”. Ca sa fiu scurta – exact opusul omului din ziua de azi. Pe larg, ar insemna o fiinta inteligenta. Iar asta cuprinde multe aspecte. S-ar renunta la nedreptate, aberari, prostii si exagerari.
Vreau un om normal. Vreau mai multi. Va vreau pe toti.| 2 comentarii |
-
sdc 2
marți, 16 iunie 2009
V-ati intrebat macar o data in viata de ce oamenii scriu mai mult cand ceva le merge prost? Sa fie oare datorita faptului ca lucrurile aiurea ne aduc inspiratia? Sa fie oare nevoia aceea de a te descarca? Chiar daca nu unei persoane, macar in scris? De cate ori s-a intamplat sa scrii ceva cand esti suparat, nervos, ca sa te descarci si sa te eliberezi de tot stresul, iar cand citesti ceea ce ai scris (peste cateva zile) sa nu te mai recunosti? Sa fim oare persoane atat de complexe? Sa ne faca un bine supararea?
M-am saturat ca eu sa ii ajut pe toti si nimeni sa nu ma ajute pe mine.
M-am saturat sa incerc sa fiu draguta cu toata lumea desi putin o merita
M-am saturat sa cred ca sunt ceea ce nu sunt de fapt.
M-am saturat sa mi se impuna lucruri ce imi displac.
M-am saturat de viata mea plictisitoare si vreau sa fac ceva nou, vreau sa simt lucruri noi si sa visez la ceva ce nu poate sa fie atins niciodata.
Vreau sa ating un ideal. Vreau sa am un ideal in viata, bine stabilit si sa fiu mereu in cautarea lui. Vreau sa stiu ce imi doresc. Vreau ca lucrurile sa fie mai simte si...mai complicate. Este atat de greu sa imi dua seama ce vreau cu adevarat. Vreau diferenta pe care o gasesc cu greu.
Vreau sa ploua cu galeata si sa ies afara, sa simt cum apa imi intra in haine si sa imi fie frig.
Am observat ca obisnuiesc sa scriu, sa ma descarc oarecum, doar atunci cand sunt nervoasa, suparata, frustrata si ma simt mizerabil. Scrisul nu ma ajuta cu nimic, stiu bine asta, simt asta, dar e interesant sa scrii ceva atunci cand te simti aiurea pentru ca apoi sa poti face o comparatie intre ceea ce zici/gandesti intr-un moment normal sau ok din viata, respectiv intr-un moment foarte prost.
Am crescut si nu mai am suficienta libertate. Inainte eram mica, naiva si aveam mult mai multa libertate decat aveam nevoie. Acum am nevoie de libertatea de atunci. E ca o haina. Cand esti mic ti-o cumperi dar e mult prea mare si nu ai ce face cu ea. Cand iti aduci aminte de ea realizezi ca ti-a ramas mica...
See ya next time| 1 comentarii |
-
Simt.
Simti si tu?
Vreau!
Tu nu.
Viata
Apa
Maine
Dor
Dragoste
Sentimente.
Lumina
Schimbare
Furtuna
Minciuna
Neincredere
Sentimente.
Caldura
Soare
Vara
Distractie
Fericire
Sentimente.
Timp
Trecut
Regret
Sentimente.
Prieten
Iertare
Duplicitate
Dezamagire
Dispret
Sentimente.
Noapte
Zi
Saptamana
Luna
Anotimp
An
Maturizare
Experienta
Emotie
Sentimente.
Viitor
Mister
Fior
Teama
Sentimente.
Suntem ceea ce simtim, cand simtim, in ce moment simtim, dar mai ales, alaturi de cine.
Again. Ma apuca sentimentalismele. Ewwww| 0 comentarii |
-
Reflectare
vineri, 12 iunie 2009
Şi simt că nimic nu mă mulţumeşte.
Parcă totul se întoarce împotriva mea, nimic nu e cum trebuia să fie. Parcă nici soarele nu mai răsare la fel, luna nu mai străluceşte ca înainte. Totul e pe dos.
Contractul meu cu mine pare să se ducă de râpă. Stabilisem că nu mă agit, nu plâng, nu dramatizez. Sunt un om normal, unul din acei puţini existenţi. Nu, chiar sunt. De fapt sunt mandră de mine. Dar asta deja nu ţine de mine. Ţine de exterior, de lume.Ţine de ceea ce pot să primesc, ceea ce mi se oferă. Iubire, dar din partea cui? Sprijin, dar de la cine?Culoarea de pe desktop nu am mai schimbat-o de luni întregi. Nici nu am observat. De fapt da, acum. E verde. Poate că ar trebui s-o schimb. Dar m-am obişnuit cu ea. De fapt asta e problema mea, obişnuinţa. De ce nu mai ies cu acelaşi sentiment de la duş? Înainte stiam că trebuie să mă îmbrac, să plec, să cunosc si astăzi ceva nou. Dar azi ce voi afla? Ştiu că soarele va răsări si mâine, la fel ca ieri. Ştiu ca mâine e sâmbată. Mâine stau acasă. Ce bine. Eu cu mine. Cele mai bune prietene.Ne vom consulta şi vom vedea ce trebuie făcut. Dar CE trebuie făcut? Eu ce aş putea face? Nimic. Şi atunci, ce fac? Aştept? Iar aştept? Nu. M-am săturat. Nu mai vreau să aştept. Consider că am facut asta prea mult timp înainte. Şi ce? Dacă luna apare noaptea de atatea secole, eu de ce să nu mai pot, dupa doar câţiva ani? Ba pot. O să aştept. Asta am să fac.
Am să aştept.
Si noul videoclip LP
I like it :D
Linkin Park – “New Divide”
| 0 comentarii |
