Dimineti de vara

Carolina, fii mai maleabila. Fii mai indulgenta, asculta-i si pe altii, o sa ai de pierdut.Carolina nu face doar dupa capul tau, macar fii atenta si la alte pareri. Fetita, ai rabdare, nu te mai grabi, asculta. Nu o lua inaintea vremii, asteapta. Mergi mai incet, carpe diem. Vorbeste mai incet, mai domol, nu te avanta asa. Controleaza-t mai tonul! Nu te rasti, trebuie sa o respecti. Nu te mai baga mereu in fata, nu e nevoie sa iesi mereu in evidenta. Mai exista si alte pareri, ia-le in seama. Nu tipa, nu asa convingi, s-au inventat argumentele! Nu te impui daca tipi, doar enervezi. Lasa-i sa te descopere, sa-si imagineze ce este sub "ambalaj", nu te oferi. Nu ii cauta tu, daca nu te suna, lasa-i. Ei trebuie sa vina dupa tine. Cine te place, te place asa cum esti. Sunt o ignoranta, egoista, , infatuata, plina de mine, indiferenta, dezinteresata... si mai sunt. Si o sa fiu probabil asa, inca nu am pierdut destul incat sa ma schimb complet. Tot ce am schimbat s-a datorat celor pe care i-am pierdut. Am priceput ca distanta nu e solutia, dar nici posesivitatea. Statul in umbra nu este ideal dar nici iesitul in fata. Vulgaritatea nu ajuta, dar nici inocenta dusa la extrema. Nici minciuna, dar nici adevarul total, sufletul pus pe masa, nu trebuie. Totul, absolut totul, este determinat de timp. Ne schimbam pentru ca trece timpul, pierdem si castigam din acelasi motiv.
Imi este dor de toti pe care nu i-am apreciat la momentul potrivit, as vrea sa ii vad si sa le multumesc ca m-au ajutat atat de mult.

De ce promitem mai mereu lucruri de care suntem siguri ca nu ne vom tine niciodata? De ce spunem lucruri atat de mari desi stim ca ele nu-s reale?
De ce atunci cand ne despartim ne spunem ca vom ramane prieteni, ca vom fi acolo unul pentru altul? De ce spunem ca distanta nu ne va schimba, ca vom ramane pe veci "la fel"? De ce cand ne revedem ne prefacem ca suntem tot in locul din care am plecat, desi stim ca am ajuns mai departe? De ce ne prefacem ca nu a trecut timpul? De ce ne povestim cu greu si doar vag anumite secvente? De ce ne promitem ca ne vom revedea, vom merge in aceleasi locuri si face aceleasi lucruri ca atunci? De ce desi ne aflam langa o persoana pe care am iubit-o si ne-am zis ca o vom iubi mereu, o privim cu ochii goi? De ce doar trecerea timpului ne face sa uitam, sa fim reci fata de cei care au contat? De ce nu stergem lucrurile rele si ii privim cu dragostea ce odata le-am purtat-o? De ce lasam timpul sa decida ce se intampla cu dragostea noastra? De ce ne este frica de trecut, dar de viitor? De ce nu lasam resentimentele si ne lasam guvernati de iubire? De ce suntem rai, reci, duri sau distanti? De ce se asociaza cuvantul om mai mult cu sentimentele si trairile negative?
Te iubesc, pentru ca tu mi-ai deschis ochii.M-ai "adoptat" atunci cand eram o copila fara minte.Erai diferit si nu-ti pasa. M-ai invatat ca-mi trebuie o masca pentru a supravietui cu inima cat mai intreaga, ca distanta nu-i un lucru rau,ca parerile trebuie sustinute cu tarie, ca trebuie din cand in cand putina diplomatie, ca e important sa-mi aleg bine oamenii din jurul meu. Am priceput ca un suflet ranit, indiferent cat de grav, se va reface cu dragoste, timp si sacrificiu.
Urasc timpul si incapacitatea mea de a te lasa in urma.

De ce zic oamenii "te iubesc"? La ce ajuta?! Ok, te iubeste, si...? Il iubesti si tu, si mai bine. Felicitarile mele ca ma iubesti, fa ceva sa mi-o dovedesti, sau nu face dar nu-mi abera.
Cand te vad, nu te vad pe tine de atunci, te vad pe tine de acum si nu te plac. efectiv nu nu nu nu nu imi place ce ai devenit. ( tu despre care vorbesc probabil ca te-ai regasi daca ai citi chestia asta.Am o alergie acuta la te-iubesc-uri, dulcegarii si alte cacaturi de genul. Nu zic asta din cauza nervilor. AM nervi, o groaza, explodeaza, vor sa iasa din creierul meu, dar nu prea le iese.
Acum cateva ore ziceam ca imi e dor de atunci. Normal ca imi este. Atunci nu existau te-iubesc-uri aruncate-n vant, dorul nejustificat, tristete. Atunci eram zambitoare. Atunci singurele chestii pe care le analizam erau.. nu erau. Atunci vs. acum. Cu siguranta as prefera atunci-ul simplu fara te-iubesc-uri.
Atunci eram doar tu si eu. Si restul lumii. Pacat ca o prietenie/iubire/inchipuire de iubire odata moarta nu poate fi resuscitata.
Nici nu mai stiu de la ce am pornit. Oricum am impresia ca e o insiruire de idei anapoda. probail ca daca voi reciti o sa rad de mine si o sa sterg, pacat ca n-am cum sa sterg si gandurile.