V-ati intrebat macar o data in viata de ce oamenii scriu mai mult cand ceva le merge prost? Sa fie oare datorita faptului ca lucrurile aiurea ne aduc inspiratia? Sa fie oare nevoia aceea de a te descarca? Chiar daca nu unei persoane, macar in scris? De cate ori s-a intamplat sa scrii ceva cand esti suparat, nervos, ca sa te descarci si sa te eliberezi de tot stresul, iar cand citesti ceea ce ai scris (peste cateva zile) sa nu te mai recunosti? Sa fim oare persoane atat de complexe? Sa ne faca un bine supararea?
M-am saturat ca eu sa ii ajut pe toti si nimeni sa nu ma ajute pe mine.
M-am saturat sa incerc sa fiu draguta cu toata lumea desi putin o merita
M-am saturat sa cred ca sunt ceea ce nu sunt de fapt.
M-am saturat sa mi se impuna lucruri ce imi displac.
M-am saturat de viata mea plictisitoare si vreau sa fac ceva nou, vreau sa simt lucruri noi si sa visez la ceva ce nu poate sa fie atins niciodata.
Vreau sa ating un ideal. Vreau sa am un ideal in viata, bine stabilit si sa fiu mereu in cautarea lui. Vreau sa stiu ce imi doresc. Vreau ca lucrurile sa fie mai simte si...mai complicate. Este atat de greu sa imi dua seama ce vreau cu adevarat. Vreau diferenta pe care o gasesc cu greu.
Vreau sa ploua cu galeata si sa ies afara, sa simt cum apa imi intra in haine si sa imi fie frig.
Am observat ca obisnuiesc sa scriu, sa ma descarc oarecum, doar atunci cand sunt nervoasa, suparata, frustrata si ma simt mizerabil. Scrisul nu ma ajuta cu nimic, stiu bine asta, simt asta, dar e interesant sa scrii ceva atunci cand te simti aiurea pentru ca apoi sa poti face o comparatie intre ceea ce zici/gandesti intr-un moment normal sau ok din viata, respectiv intr-un moment foarte prost.
Am crescut si nu mai am suficienta libertate. Inainte eram mica, naiva si aveam mult mai multa libertate decat aveam nevoie. Acum am nevoie de libertatea de atunci. E ca o haina. Cand esti mic ti-o cumperi dar e mult prea mare si nu ai ce face cu ea. Cand iti aduci aminte de ea realizezi ca ti-a ramas mica...
See ya next time
-
sdc 2
marți, 16 iunie 2009
|
frumos scris
poate ai dreptate