De ce atunci cand ne despartim ne spunem ca vom ramane prieteni, ca vom fi acolo unul pentru altul? De ce spunem ca distanta nu ne va schimba, ca vom ramane pe veci "la fel"? De ce cand ne revedem ne prefacem ca suntem tot in locul din care am plecat, desi stim ca am ajuns mai departe? De ce ne prefacem ca nu a trecut timpul? De ce ne povestim cu greu si doar vag anumite secvente? De ce ne promitem ca ne vom revedea, vom merge in aceleasi locuri si face aceleasi lucruri ca atunci? De ce desi ne aflam langa o persoana pe care am iubit-o si ne-am zis ca o vom iubi mereu, o privim cu ochii goi? De ce doar trecerea timpului ne face sa uitam, sa fim reci fata de cei care au contat? De ce nu stergem lucrurile rele si ii privim cu dragostea ce odata le-am purtat-o? De ce lasam timpul sa decida ce se intampla cu dragostea noastra? De ce ne este frica de trecut, dar de viitor? De ce nu lasam resentimentele si ne lasam guvernati de iubire? De ce suntem rai, reci, duri sau distanti? De ce se asociaza cuvantul om mai mult cu sentimentele si trairile negative?
Urasc timpul si incapacitatea mea de a te lasa in urma.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu